• Exercitiu de echilibru dupa 45 de zile in autoizolare

Exercițiu de echilibru după 45 de zile în autoizolare
 
Să ai grijă de ține, să te asculți, să-ți dai timp, să iei în calcul micile bucurii ale vieții și să profiți de ele. De când mă știu, aud asta peste tot și încerc să îmi ofer în permanență mici daruri, cum ar fi un pui de somn la prânz, o baie la lumina lumânărilor, un masaj, plăceri care îmi aduc relaxare, zâmbet, liniște și care mă răsfață, când de fapt… poate nu de ele am nevoie în anumite momente.
Îmi place să lenevesc uneori cu o carte în mână și să mă ridic la prânz din pat, să comand feluri noi de mâncare, nu am nici o problemă să fac shopping online cumpărându-mi uneori lucruri de care nu am nevoie sau să vorbesc doar cu cine îmi place, iar când n-am chef de conversație cu cineva să îl ignor pur și simplu.
Am simțit, însă, deseori, că nu ăsta e cel mai potrivit mod de a mă relaxa și cu atât mai puțin de a avea grijă de mine.
Ce înseamnă să avem grijă de noi și de ce e important să facem asta?
Cu timpul, mi-am dat seama că a avea grijă de mine înseamnă a fi mai de grabă disciplinată și responsabilă decât să trăiesc evadând într-un soi de răsfăț al unei fete care nu are curajul să-și rezolve problemele, fie că sunt de ordin personal, financiar sau profesional, pentru că, de fapt, toate astea nu prea înseamnă că am grijă de mine.
Da, e mult mai ușor să stau aruncată pe canapea să mă uit la un film și  să-mi zic „lasă, că urmăresc tehnica actorilor, sunt atentă la cadre și la montaj” decât să fac un masterclass de actorie acum, după ce am căpătat ceva experiență și trebuie să-l ascult atentă pe omul din fața mea care mă face să văd de fiecare dată această meserie altfel. E mai ușor să evit conflictele cu Sasha și să îi spun ce vrea să audă, decât să îl înfrunt și să nu fiu mama care îi face mereu pe plac pentru că educația e mult mai importantă și pentru că o să ajungă în lume, printre oameni, iar eu nu o să-i fiu alături să-l apăr de bullying sau de alte situații cu care s-ar putea confrunta. Și da! E mult mai ușor să fac exercițiile alea simple de fitness pe care le știu și cu care m-am obișnuit decât să o iau de la zero cu un nou antrenamet, diferit și mult mai dur. Cum de altfel e foarte simplu să mă trezesc zilnic la ora 10 pentru că oricum suntem în carantină și nu am un program strict de urmat. Dar comoditatea nu e de fapt prietenă sinceră cu grija.
Am înțeles că regulile și disciplina înseamnă mai mult să am grijă de mine decât o fac relaxările și libertățile prost înțelese. Și e important ca grija să nu însemne renunțare. Și așa am ajuns la concluzia că a avea grijă de mine înseamnă:
-      Să-mi respect mereu cuvântul, dar în același timp să fiu capabilă să spun nu când simt că trebuie.
-    Să mă trezesc dimineața devreme și să fac sport, meditație sau să-mi beau cafeaua în liniște pentru a mă conecta la mine și la ziua care abia începe și nu la lumea virtuală.
-      Să îmi spun mai des NU decât DA.
-     Să nu mă port ca un copil răsfățat gata oricând să rabufnescă pentru că lucrurile nu sunt așa cum îmi doresc.
-    Să mai las telefonul din mână și să mă concentrez la lucrurile reale din jurul meu, pentru că dacă scrollez de 10 ori pe zi pe facebook sau instagram, asta nu o să mă facă nici mai fericită și nici mai inteligentă.
-     Și cred că cel mai important e să fac ceea ce este cu adevărat necesar și nu nepărat ceea ce este sau pare distractiv, comod și facil.
Maturitatea este dificilă pentru toți, mai ales dacă ne comparăm unii cu alții, dacă lăsăm frustrările să se instaleze, și din cauza asta preferăm să ne presărăm zilele cu anumite „plăceri ale vieții” care ajung și ele o rutină. Dar ne putem bucura de toate și dacă mintea e liniștită și suntem suficient de disciplinați pentru ca mintea și trupul să nu ajungă la epuizare.
Nu vi se întâmplă să aveți zile în care n-ați făcut mare lucru și cu toate astea să vă simțiți în permanență obosiți? Și asta pentru că acolo, în mintea noastră, se duc tot felul de razboie între lucrurile care stau ascunse și ar trebui rezolvate, dar ne ferim de ele pentru că nu avem chef sau energie să le găsim soluții sau vrem să mai copilărim un pic și să ne bucurăm de lucrurile care ne fac cu mâna și ne atrag la tot pasul ca niște fete Morgana gata să ne sucească mințile. Dar dacă ne-am duce la bun sfârșit temele propuse zi de zi și ne-am recompensa apoi cu blândețe și prietenie pentru încercare, organizare, adaptare și calm?
„Și care e treaba cu independența? Cu spiritul liber? Cu sufletul de artist?”, vă întrebați? Toate se exersează, dar nu ca scuză, retragere sau evadare. Marii artiști ai lumii au fost niște oameni disciplinați, cel puțin în arta lor, dacă în viața personală lucrurile n-au fost ideale. De aceea au intrat în istorie ca muzicieni, actori sau pictori de geniu și nu drept „cel mai bun soț, tată, mamă, bunic(ă) etc” comform unei percepții din afară. Depinde de ce își dorește fiecare. Poate că e nevoie, pe lângă modalitatea de organizare și petrecere a timpului, de un echilibru stabil ca să le putem obține pe toate cele potrivite nouă.

Uite asta e partea bună cu statul acasă, în 45 de zile de izolare am început să îmi dau seama de ce am cu adevărat nevoie și cum am încercat deseori să mă păcălesc cu trucuri care-mi fac bine pe moment, dar pe termen lung nu rezolvă necesitățile reale. Și acum „lasă telefonul din mâna și privește cerul” poate fi un bun exercițiu de echilibru, pentru început.