• Eforturile trebuie rasplatite

Eforturile trebuie răsplătite.
Cărțile de vizită sau popularitatea (din online) nu plătesc facturi.
 
„Bună, poți să mă ajuți cu ceva? Am nevoie de tine pentru o zi de filmare, câteva replici, pentru o reclamă, nu e mare lucru!”
„Salut, Oli! De când nu ne-am mai auzit! Fac un proiect pentru online și am nevoie de o voce mai copilăroasă, mă poți ajuta?”
„Bună ziua, am numărul tău de la X, am vrea să facem un clip de promovare pentru turismul din zona Moldovei și ne-ar trebui niște cadre cu tine, crezi că ne poți ajuta?”
 
Și lista poate continua cu tot felul de cereri, de la voci pentru jocuri video până la apariții prin diferite filme mai lungi sau mai scurte, ceea ce mă bucură. Doar că toate sunt „pe bază de prietenie”.
 
Majoritatea actorilor nu refuză, probabil gândindu-se că iubesc ceea ce fac și că e important să lucreze. Răspund politicos oricărei cereri venite de la cineva care cunoaște pe cineva care știe pe altcineva care e prieten bun cu regizorul Y… findcă, poate, cine știe… face el o audiție într-o zi și ar avea o șansă în plus să fie chemat.
 
N-aș putea număra toate proiectele pe care le-am facut pro bono, de dragul celor care mă voiau alături de ei, pentru că îmi era suficient să cred în proiectul respectiv sau pur și simplu din pasiune pentru ceea ce fac. Am făcut și un lungmetraj fără să fi fost plătită și cred că a fost una dintre cele mai bune idei pe care le-am avut la acea vreme, pentru că am întâlnit acolo o echipa pasionată, cu oameni tineri și pregătiți mereu să riște, să încerce și să experimenteze. Asta a fost pentru mine lecția de cinema pe care am avut șansa să o înțeleg din mers, învățând direct în fața camerelor. Ce puteam să îmi doresc mai mult? Și când ești la început de drum încerci să absorbi ca un burete toate informațiile, așa că mă bucur de șansa asta care mi-a adus relații profesionale pe termen lung și care a adus la viață, mult mai târziu, unul dintre cele mai dragi proiecte ale mele, serialul online CASTiNG.
Deranjant e însă, faptul că și în cazul proiectelor cu bugete de producție și promovare, proiecte comerciale, primesc propuneri de participare fără nicio retribuție.
 
Nu m-a deranjat niciodată să lucrez gratis cu studenții de la UNATC, dimpotrivă, am făcut asta ori de câte ori m-au rugat și acele proiecte mi-a adus niște prietenii pe viață, niște amintiri demne de un foileton și ore întregi de lucru alături de tineri talentați care sunt la început de drum și au nevoie de susținere.
A fi actor este o chemare religioasă pentru că ni s-a oferit capacitatea, darul de a inspira umanitatea.” Încă din facultate mă umaresc vorbele lui Sanford Meisner și încerc să le înțeleg adevăratul sens, chiar dacă citesc povești copiilor în online sau dau voce unor personaje din animații sau filme pentru adolescenți.
 
M-am implicat, de asemenea, în campanii umanitare care au însemnat mereu foarte mult pentru mine și n-am refuzat niciodată proiecte caritabile. Dar, oricât m-ar bucura faptul că primesc cereri de susținere pentru proiecte comerciale de la sau prin cunoștințe, încerc să le evit sau să le răspund cu toată amabilitatea de care dispun că nu le pot da curs.
 
Știu că se spune că artiști nu atrag banii, că ne irosim muncind de cele mai multe ori fără a primi nimic în schimb sau că ne mulțumim cu aplauzele, dar asta ține și de etică și de felul în care ne propunem să facem lucrurile. Și poate că de aici vine și felul în care suntem tratați, pentru că acceptăm să facem lucruri gratis doar pentru a exersa ceea ce am învățat, creativitatea având nevoie de exercițiu.
 
Dar eforturile noastre trebuie răsplătite, cărțile de vizită sau popularitatea de pe rețelele sociale nu ne plătesc facturile.
La câte spectacole am repetat gratis? O mulțime. Câte ședințe foto am făcut? Zeci. Câte zile de filmare neplătite am avut pentru că producătorii nu și-au repectat contractele? Multe! Știu că la noi sistemul e putred, că nu avem o entitate care să ne reprezinte, că nu avem manageri, cel puțin noi actorii, pentru că cei din industria muzicală, de exemplu, se bucură de un sistem mai clar, au parte de susținere legală și de echipe întregi care mișună în jurul lor dacă sunt reprezentați de case de discuri. Desigur vorbim și de alt flux financiar, dar și ei au probleme, în special în zona independentă.
 
Mi s-a întâmplat de multe ori când eram la început de drum să fiu întrebată: „Și tu ce faci?” „Sunt actriță!” „Serios? Ia să văd!”, ca și cum arta noastră e vizibilă, se activează la apăsarea unui buton pe care scrie „actorie” care ne face să spunem monoloage, bancuri sau să scoatem iepuri din pălărie. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Și cu toată sinceritatea, vă spun că majoritatea actorilor pe care îi știu sunt oameni discreți, interiorizati și foarte sensibili, care muncesc enorm în film și teatru așa că genul asta de atitudine nu poate decât să îi inhibe și să-i demoralizeze.
 
Cred că în perioada asta, noi, actorii, suntem și mai dezavantajați, așa că orice invitație se transformă într-o șansă. Am petrecut nenumărate ore pe Zoom cu directori de casting, regizori și producători din toate colțurile lumii doar pentru a mă simți conectată la ai mei, la o industrie aflată într-o profundă criză, dar care se luptă cu orice neajunsuri pentru a merge înainte și se zbate să găsească resurse și soluții. Dar pentru ele, avem nevoie de înțelegere, respect și unitate.
 
M-am tot gândit la lucrurile astea în ultima vreme, fiindcă în ultimele luni de stat acasă am muncit mult - practic zi de zi am avut de făcut câte ceva și toată munca mea a fost făcută pe prietenie, din drag și pentru că mi-am zis că e o perioada bună să îi ajut și pe alții. Întrebându-mă, însă, apoi, câți m-au ajutat pe mine vreodată mi-am dat seama că îi pot număra pe degetele de la o mână și că, de fapt, acei oameni nu prea mi-au cerut nimic la schimb, dimpotrivă, dar nu am uitat niciodată să le fiu recunoscătoare.
Cred că e esențial să le mulțumim celor care ne-au întins o mână de ajutor atunci când ne-a fost greu, tuturor celor care ne-au sunat atunci când nimeni nu o mai făcea, celor care au crezut în noi atunci când alții renunțaseră. E important să sprijinim oameni talentați, debutanți sau cu bugete infime pentru vise mari în care credem, să ne implicăm în campanii în care credem, să ajutăm la rândul nostru.
 
Dar să nu uităm să vorbim și altora, nu doar între noi, despre ce înseamnă și ce implică meseria de actor și să ne respectăm unii pe alții. O societate în care înțelegerea, respectul, prietenia și bunul simt au întâietate nu trebuie să fie o utopie, ci realitatea de care să ne bucurăm împreună.